alb-negru

Am avut tendinta de a renunta la a mai scrie,insa nu poti renunta asa usor la un viciu "vicios",acela de a tasta cuvinte aiurea....
Spunea bine la un moment dat cineva prin virtual ca scriem unii ptr topuri ,altii visandu-se viitori scritori cu talent,altii doar asa ,sa se afle-n treaba...Eu in care categorie m-as situa?Intr-a celor aiurea si "visatori"
Am 35 de ani impliniti si nu ca ma simt mai batrana,dar m-am trezit brusc vazand lumea in alb si negru.Evenimentele traite in ultima vreme mi-au dat peste cap toate teoriile mele despre oameni.Si am concluzionat,scurt si concis...
oamenii sunt extrem de putini buni,iar restul rai.
Nu exista nuante de gri,bleu,roz,portocaliu,toti sunt la fel,femei si barbati de-o potriva.Am pierduit orice speranta de a mai descoperi samanta aia din suflet,samanta ce eram ferm convinsa ca poate incolti si transforma in fapte bune,strict fara vreun interes...Nu!Umanitatea e cladita pe supravietuire,pe catarat pe crengile copacilor taind-o pe cea pe care deja ai calcat,nelasand in urma ta vreun semn de trecere...omenirea e un loc in care trebuie sa te arunci si sa supravietuiesti,sa te folosesti de tot arsenalul pentru a mistui tot in calea ta,caci altfel esti tu mistuit...
Nu m-am gandit niciodata cum ar fi viata mea fara cei dragi,niciodata.Si brusc am fost trezita iar la realitate...iar.Dupa dezamagirea asteptata ,intuita cu privire la cei cu care imi desfasor activitatile alea ptr salariu(n-am putut sa gandesc cum rautatea poate subjuga in asa hal un om...),ma loveste drept in moalele capului rosteala unor cuvinte fara vreun sens pentru mine,dar cu un mesaj ptr interlocutor...
Era probabil lovitura de sub centura,ultimul stadiu al jocului,ultimul nivel in care obligatoriu unul trebuie sa castige...si am fost invinsa.Culorile cerceilor,ochilor,praful multicolor ce-mi acopera ridurile nu sunt decat fuga de realitate,de cruda realitate.Si stiu ca nu dramatizez...pot doar sa-mi adun mintile si sa gandesc...pot trece mai departe?Sunt epuizata?Mai am putere sa caut ceva in viata asta?....sau doar sa traiesc ptr ca sunt datoare,sa ajut fara a cere recompense,tot din datorie,sa ofer copilului meu tot ceea ce eu detin ,dar niciodata,niciodata,sa nu-mi mai pun baza in cei de langa mine,sa mai astept vreun moment ca cineva imi poate face un bine fara a-si astepta recompensa,si cu siguranta inzecita...
Pot aproape totul ,nimic din ceea ce am dorit nu a ramas la stadiul de proiect,mai ales atunci cand am vrut cu ardoare,acum sunt in punctul in care 35 de ani sunt in urma altii 40 urmand sa-i traiesc,la jumatate ,mai exact si nu-mi mai raman decat doua lucruri de infaptuit,ridicarea pe cadavre si bunastarea copilului.Atat!
Imi iubesc sotul enorm...e aiurea ceea ce scriu...ptr ca sentimentele sunt ca si vremea de afara...mai putin iubirea pe care i-am purtat-o mereu,sub diferite forme,toleranta,ingaduinta,detasare de viata in doi.Au trecut 12 ani in care nu am reusit sa-mi cunosc partenerul,mi-au trebuit doua luni ,atat,sa gasesc in casa cea mai ciudata minte,sa-l descopar...dupa 12 ani...ani in care am avut o naframa pe ochi...ani traiti in virtutea inertiei...
Nu cred in ciorba reincalzita,dar daca o combini cu patrunjel si leustean proaspete ii dai savoarea meritata...Si mai stiu ca poate veni momentul in care filmul se rupe si ma pot trezi iar in cocina mocirloasa plina de excremente...macar de data asta ,zic eu,as fi pregatita ptr tot ce-i mai rau,socul fiind mai usor de trecut,caci deja l-am primit,simtit si trait,fara a-l gandi o clipa,fara a mi-l imagina...Imi respect casnicia,poate prea mult,facand parte dintr-o categorie pe cale de disparitie,aceea de a nu-mi insela fizic partenerul ,infruntand orice tentatie,dar obisnuindu-l cu prea multa corectitudine,cu lumea mea perfecta,dreapta si buna,viata se transforma in iadul dezlantuit atunci cand unele fapte carora le-am gasit explicatii sunt relatate sincer...
(femei!sinceritea in fata barbatului este greu acceptata ,iar probabil infedelitatea de neacceptat,nu e si cazul meu...nu sunt in stare sa plec de acasa,sa ma dezbrac,sa ma ofer si apoi sa revin in sanul familiei...fericita si satisfacuta!..nu ne ramane decat sa mintim,tacem sau indruga verzi si uscate,ca apoi sa fim izbite in figurile angelice ...cum ai putut una ca asta?cum ai putut sa traiesti in minciuna?cum poti sa minti?nu-mi vei recunoaste niciodata asta sau asta...voi recunoaste un singur mic detaliu...sunt femeie!iar tu barbat...)
Lumea mea s-a naruit,e departe,in vremuri apuse,lume in care altii au sperat,careia au vrut sa-i contureze societatea,sa-i caracterizeze pe reprezentantii ei...idealistii,perfectionistii...lumea aia e inexistenta,un sistem ce nu poate fi adaptat firii umane...suntem albi sau negrii,predominant negrii...2 albi si restul ,6 miliarde negrii..cine sunt cei albi?cei care la un moment dat se vor inmulti si vor da nastere altor albi...sunt pierduti rintre cei negrii si greu de recunoscut,poate doar in stadiul de feti in uterele mamelor,cu ceva informatie genetica....copii indigo?

maine

Despre politica nu ma prea pricep a scrie(despre multe nu ma prea pricep...),un domeniu ce se cuvine a fi dezbatut de capetele masculine,femeia fiind doar un posibil alegator pierdut printre foile cu candidati si stampila ce trebuie pusa pe capul unuia dintre ei.Anul asta m-am decis sa-mi exercit dreptul(?),datoria(?) de cetateanca.Si am un motiv bine intemeiat...sectia de votare se afla langa locuinta parintilor,imi sarbatoresc cei 35 de ani,am facut un tort diplomat si daca tot ma indrept spre seara la ei,de ce sa nu dau o fuga si pe la sectie?Cum de votat n-am mai votat de vreo....17 ani,anul asta sunt hotarata,ferma si pe pozitie...pozitionata cam cash ptr ca habar n-am cu cine sa ma asociez in simturi si gandire...poate colerica ca si base,poate melancolica ca si gioana sau poate sanguinica ca si oprescu sau flegmatica ca si crin antonescu.Habar n-am!STiu ca sunt din toate cate-un pic,ptr ca asa-i oranduiala umana...deci...pun stampila pe toti?
Sa le dau un vot de blam prin prezenta?
Sa le dau un vor de blam prin lipsa?
Nu...categoric,nu!
Ma voi prezenta..mai ales dupa confruntarea shaolina de aseara ce mi-a mai bulversat putin neuronii,ptr ca trebuia sa fiu atenta la ce ingrediente pun in tort,la ce baga fimiu in compozitie("mami eu vreau sa ma fac asa ca tine cand voi fi mare,sa fac prajituri!"....sunt un exemplu ptr copilul meu,aoleoooo!nu prea demn de urman...sa devin si eu mai femeie,mai mama...poate dupa ce ma vor lovi cei 35 de ani ma mai dezvolt si eu putin psihologic,mai evoluez,dar o data cu trecerea anilor regresam din punct de vedre neuronal...shit!)
Deci,vorba cetateanului turmentat al lui Caragiale...eu cu cine votez?Cine imi poate schimba mie soarta?Doar eu,evident!Dar cine mai poate schimba ceva in tara asta?Poate vreunul dintre cei patru sa-mi jure pe rosu ca de la anul voi munci pe bani,ca taxele si impozitele vor scadea,ca o sa am drumuri fara gropi,ca medicamentele se vor ieftini,ca invatamantul va evolua,iar pietele vor avea alimente fara euri prea multe?NICIUNUL...Ma uit afara si ma raportez la ei,ma uit pe geam,nu peste granita,ca nu-mi permit sa fug(sa fiu o viata intreaga o emigranta ce lupta cu sistemul altfel...asa ca tampa acilea-n tara mea...)...si vad ca si acolo nu e bine..chiar deloc...Dar ei au deja ceva,au drumuri,medicamente,scoli mishto,au cam de unde sa involueze,noi?...latini,cu sange de cotropitori veniti sa ne-o cam traga noua,muierilor romance,sa ne cam arda pashunile,otraveasca fantanile ,omoare barbatii...suntem la granite de culturi,dar cu o tara si un potential extraordinar...de nevazut.Unde sunt mintile luminate,figurile falnice din istorie despre care am invatat la scoala?Doar in carte,file colorate...ca si benerele de campanie,afishele ce-mi taie respiratia la fiecare intersectie si din care nu pricep nimic....
Aseara ma uitam si la Cristoiu,la b1,cu Base ...facura pace...peace,pix!hmmm...unde esti tu base,cel de altadata?cel cu palosul gros si pletele in vant?
Eu cu cine votez?
cu toti!
DAr poate maine ,crescand cu inca un an,evoluez pe scara,ma maturizez(aiurea!)...sa am sclipirea de moment pe care m-am bazat mereu...si voi vota cu unul bun...

tae-bo

Postez rar,comparativ cu ceva luni in urma.Cotidianul m-a coplesit total si timpul alocat tastatului s-a cam redus la cautari frenetice de carti sau diverse chestiuni ce-mi capteaza pentru moment atentia.Viata mi se scurge "in virtutea inertiei",dupa cum bate vantul,daca azi e soare sunt in bucatarie facand un tort diplomat cu fructe,daca e nor sau ceata stau pitita in patura calduroasa si privesc tvul cu o carte in mana sau o carte cu tvul mergand...asta cand copilul e la gradi sau doarme...
Imi distrug din neuroni cu rautatile celor din jur,dar nici eu nu-s prea usa de biserica,mi-o recunosc...uneori sunt de nerecunoscut,cruda si rea de gura cum nici n-ai putea crede ca o faptura blonda poate articula atatea...M-am intors din concediu si mi s-au adus reprosuri de catre domnul despre care scriam la un moment dat ca incearca sa-mi spele creierii,ca de ce am plecat(?????)...dar nu numai asta ,ca nu-s atat de desteapta,dar nici prea frumoasa si nici prea de nici un fel.L-am aprobat si i-am reamintit ca niciodata nu m-am crezut in postura unei cadre cu creierul la purtator,iar daca doreste ma poate detasa in orice colt al tarii...nu protestez...Dupa un mic conflict cu iubita sa neoficiala,ce nu rateaza nici un moment in a ma calca in picioare in fata celorlalti,a inceput distractia...Ca n-ar fi rau sa ma desfasor muncind,ca n-am venit la odihna,ca doar o cer...
"sunt invatata sa muncesc ca un magar ce trage...nu-i problema,dar nu prea va inteleg,nu d-voastra mi-ati spus sa nu ma prea implic ca nu e bine...si eu v-am ascultat...si conformat"
Si tipa in contradictoriu,iar eu "nebuna"...ca ma detaseaza intr-un colt al tarii...
"dar va rog,la munte ca-mi prieste sau la mare,la aerosoli...!"
Si tot un urlet si o fiara...iar eu gingasa si neinteleasa nici macar de mine ,stau si gandesc...
"ce tampa sunt!"
"hai ca scapi de noi,in 10 minute am plecat..ma doare capul!"
"va dau un saridon?"intreb
"nu,vreau sa plec din mediul asta!"
"mda,tot de aia am iesit eu ...ceva mai devreme.."
Iubita ma ia intr-un colt :
"nu-l mai provoca ,ca s-a enervat rau,l-ai enervat prea tare!"
Dar eu?
Eu sunt de dat cu tifla,de sters pe jos,de luat la palme,vidanja...dar chiar asa mi-e dat sa intalnesc cretini la tot pasul,sa-i enervez...???Cam da...razboiul e pornit,eu lupt,el se razboieste cu morile de vant...doar sunt nebuna blonda ce i-a iesit in cale,maritata,rujata si cam roz...o stupid girl ce doar incearca sa sfideze timpul,barbatii,mintile frustrate...
"fiti tolerant!"
"nici gand,nimic pe lumea asta nu merita vreun pic de toleranta!"
"putin..."
Doar sunt cu mintea dusa,ce pot gandi eu,ca femeie,simplu...traieste clipa acum...nu maine!Nu e complicat...Cu criza asta,cu concedii fara plata...lipsa de bani...buget de austeritate...eu vreau curs de tae bo...
ce-am intuit!!!!stiam...stiam...eram chiar sigura ca asa se va intampla...chiar am scris-o ...ca se va transforma in cel mai aprig dusman...si iata ca asa a fost!
tae-bo...te caut!

fummmm

Priveam prin geamul cu gratii in forma de romb cu un ochi,apoi cu celalalt.E frig si miroase a fum de frunze arse...cica a curat,asa mi-a spus un baiat pe care l-am dus cu salvarea la spital in urma unui accident rutier survenit din neglijenta unui tanar de 21 de ani ce a intrat pe contra-sens.Tanar ce se deplasa sa-si ia un suc din sat ptr ca alcoolul ingerat se cerea a fi stins cu o fanta de lamaie...alcoolemia 0.13 la mie in aerul expirat.
Si miroase a fum de frunze uscate si moarte ce prin ardere hranesc pamantul,dand nascare altor plante proaspete si crude.Pana atunci se va asterne iarna,anotimp ce nu-l prea indragesc.Iernile noastre ,romanesti si actuale sunt reci,umede,cetoase,fara omatul alb,orbitor de alb(port heliomate,dar il ador).
Mi-am cumparat o haina alba din stofa ,cu un rand de nasturi mari si cordon ,dar si o pereche de cizme negre cu reflexe visinii,lacuite.Imi sunt tare dragi.Dupa ce am probat una rosie,una neagra cu prestanta,una bleu,m-am decis in urma sugestiilor facute ca-s blonda si ma prinde foarte bine ,la cea alba.Chiar m-am bucurat ca-s blonda si albul pe care il port aproape zilnic(predomina albul in garderoba proprie)transmite starea mea de spirit,fara ascunzisuri,nu prea inocenta,dar extrem de sincera sau tacuta atunci cand nu vreau sa mint.
Mirosea a fum si priveam orizontul prin ochiul de geam cu gratii in forma de romb.Se zareau un camp,un deal si o balta,dar si o padurice.Nu reuseam sa deslusesc prea bine zgomotele percepute,parca era un tren in departare,parca era focul unei pusti de vanatoare.Un stol de pasari au zburat tulburate din linistea lor provinciala.Mai zaream hornurile unor case in a caror ograzi cantau cocosii,hornuri ce pufaiau placut si lin spre inaltul cerului.Mi-a venit in minte casa devenita roz,casa bunicilor ce a fost vanduta de catre fiul risipitor ce mi-a aruncat bunica intr-un centru de ingrijiri,fiind strict alegerea ei,saraca mea bunica pe care am iubit-o enorm si cu a carei lipsa m-am obisnuit deja.Mereu ii spun sotului
"ar trebui sa incepem sa cotizam la un azil pentru batraneti linistite...oricat imi ador fiul,nu-i obligatoriu sa si primesc ceea ce ofer,cu aceeasi intensitate..."
I-am schimbat pansamentul accidentatului...traumatism cranio-cerebral prin lovitura cu bara masinii ,stanga parbrizului...la cativa centimetrii de shantul in care s-ar fi rasturnat si cu siguranta ajuns in locul vesnic verde...
Ma suna mama si-mi spune ca s-a lovit iar si iar in urma cazaturii ,a altei cazaturi ,a suta sau a mia cazatura datorata bolii de cacat.Si calma ii transmit din linistea sufletului meu...
"hotaraste-te cand doresti sa mergem la spital,sa mai investigam boala..."
Nici eu nu cred ceea ce-i spun,ea refuza categoric ideea unei internari...boala aia nu are trantament de vindecare...nu are leac...
Oi intra in depresii?
nu...sunt puternica aidoma unei leoaice...
Si sotul meu mai face crize de gelozie aiurea sau poate nu... aiurea cu siguranta caci nu m-a impartit niciodata cu nimeni...ba da,inima a fost impartita cu fiul meu,cu oamenii din jur ,dar corpul fizic a fost strict sub posesia lui si doar a lui.
Ma mai suna o verisoara de la tara ce-mi povesteste de casnicia ei ratata...sotului cazandu-i cu tronc o alta ce i-a furat mintile cu...vraji.Explic fetii ca nu prea-s palpabile chestiile astea,ca iubirea e ciudata,nu-s necesare licori...Dar ea,nu si nu,ca eu habar n-am cate se fac si cum...s-or face...cu mintea,asta cu siguranta.
Si-mi mirosea a fum de frunze si de lemne arse,combinate cu mirosul de dezinfectant...am in minte imaginea fiului meu,candid si dulce,pus mereu pe shotii.In curand ne vom serba impreuna...Prietenele mele ma suna sa ma traga de limba ce-mi doresc de ziua mea.Raspunsul vine pe masura
"fete,ma stiti bine,eu nu vreau nimic..."
"tocmai de aia nici nu stim ce sa-ti cumparam...."
"voi sunteti suficiente..."
Nu sunt nici buna,nici lingusitoare,sunt femeie si nu vreau decat sa traiesc!atat!Nu ma retine nimic,mici piedici mai franeaza entuziasmul meu vesnic,dar vreau sa le transform in intamplari frumoase...miroase rau a fum...

mai producem si pietre...

Femeilor ne place sa aflam ce ascunde mintea barbatilor,iar barbatilor ceea ce se ascunde in capsoarele noastre blonde,brune,roscate unde neuronii stau relaxati si actioneaza in conformitate cu momentele in care ne ducem existenta efemera si nauca.Nu-mi place sa cred ca suntem atat de tampe in mintea voastra,dar cum sunt suspiciunea innascuta,sunt ferm convinsa ca putini ne admirati de-adevarateala,restul..."muiere proasta!deh!"Imi place de multe ori postura in cauza,ptr ca n-ar trebui sa mi se ceara mult si asa am timp sa-mi ocup mintea si cu altele,nu doar cu chei de rezolvare a sarcinilor pe care doar barbatii,in intelepciunea lor o pot face.Dar cand vine vorba de dat din greu,ni se paseaza frumos si discret problema ptr ca oricum de vom da gresh ,repercursiunile nu sunt atat de grave ca atunci cand greseste un mascul de la care se cere maxim.Si ne straduim ca tampitele sa demonstram ca suntem the best....
Suntem femei(sa fim mishto tot timpul,pensate,depilate,curate,cu parul proaspat ,mirosind a flori,cu unghiile ingrijite la toate membrele si alea inferioare si alea superioare,daca se poate fara celulita,fara kg multe,cu vorbele ascunse bine,tacute,chiar mute si asa devenim perfecte),suntem neveste(gatim,nu mereu acelasi lucru si daca se poate improvizat,ptr a pacali papilele gustative,ba cu cimbru,ba cu dafin,ba cu tarhon,patrunjel,marar,busuioc si coaja de lamaie...,facem ordine tot timpul,dar chiar tot timpul,strangem obiecte inutile care dupa un timp ajung tot in locul din care le-am luat...,spalam,la masina,dar mai sunt si carpe ce nu vor sa se invarta si apoi cu grija la manechiura proaspat facuta,freci sarguincioasa cu gandul la seminarul ce abia l-ai lasat in urma,cu gandul la sinapse si santuri cu nervi cranieni pe care trebuie sa-i retin bine,caci pe acolo se intampla nishte chestii importante ...dar nu e totul...)...suntem si mame(eu sunt...si cu un fiu din acela ce singurul cuvant frecvent folosit,parca ar fi singurul ce-l caracterizeaza pe deplin...."mamiiiii!"...in 90%din timp asta aud...
"mamiiiii!....VREAU..."
"ce mai vrei copile,crezi ca azi se poate fara mami,vreau..crezi?crezi?crezi?"
"muschiul meu nu vrea!"
"spune-i muschiului tau ca s-ar putea sa-l restrictionez de la calculator,televizor si ceva bun !"
"bine,bine,muschiul meu nu mai vrea nimic"
si dupa cinci minute aud
"mamiii!nu vreau nimic,dar poti sa-mi dai sticla cu apa,mi-e sete!"
si o luam de la capat,timp in care eu postez pe net,fac nishe sarmale cu cimbru mult,am o masina care invarte nishte rufe si sunt iubitoare,cu gandul la sinapse sau la masculul meu feroce...dar si cu o piatra ce s-a pornit nenorocita dinspre rinichi ...mai fabric si "perle"...sunt tare!...femeienevasta,mama si ...scoica.)
Ieri am fost la Floreasca dupa ce am sunat la spitalul in care am lucrat ptr a afla cine era de garda.Era fostul meu sef.Sef ce l-am lasat suparat cand am plecat...ptr ca am plecat fara sa-l anunt(era in co)Oricum plecam...asta a stiut-o de la inceput...sunt extrem de corecta cand vine vorba de ceea ce ofer si cat,dar mai ales cat timp...si ma doare al dracului de tare ca l-am dezamagit pe unul dintre putinii oameni corecti pe care i-am intalnit.Ma voi duce la el foarte curand sa discut aceasta problema ce ma roade....
Si la Floreasca m-a vazut o rezidenta istetica.Am facut o eco cu o doamna dr foarte comunicativa,primar,un sumar si m-am edificat...litiaza renala...stiammmm!dar doamna aia ,in urma cu o sapt si ceva n-a vazut nimic in rinichii mei...offf!
Sunt femeie,nevasta,mama,produc pietre si mai sunt si studenta la psihologie unde mare lucru nu prea inteleg,dar ma straduiesc din rasputeri(glumesc,inteleg multe,dar le refuz din start pentru a nu-mi ingreuna viata,existenta,dar mai ales ptr a nu-mi ameti prea tare neuronul belaliu...si blond...)Si vreau 2 zile doar,doar 2 zile in varf de munte,singura,ba nu,cu sotul meu ce s-a schimbat rau de mult("ce fata, sa-i las pe altii sa ravneasca la tine cand eu te am in casa!")...sa stau fara a auzi nimic,doar vantul ...Si voi fugi in curand...Pentru ca vreau...dar mai intai sa produc piatra,sa termin sarmalele,sa hranesc copilul,sa intind rufele si sa ma documentez profund cu sinapsele alea...dar sa nu uit sa-mi schimb oja si sa-mi impletesc parul...cooolll!
Fug in parc cu bicicleta,cu fimiu !E soare,e vremea buna de adunat castane!...

Uitasem ce e mai important...jobul...jobul fara de care n-am fi complete...cel putin eu m-as simti nerostuita pe lumea asta...dar cum sunt in concediu,il uitasem...uitasem munca mishto,departe de oras,intr-un loc verde cu oamenii ciudati,destepti,dar si plini de perversitate nu din aceea inteleasa gresit,ci din aceea caracteristica,(cacofonie..) caracterului uman...insa cu rabdare,tutun si domnul timp,ma voi adapta ,neschimbandu-mi prea mult ceea ce detin,ci voi scoate la iveala si partea aia obscura ce am tinut-o pitita...

prima zi...a nu stiu cata oara

Si azi am mai petrecut o zi istorica(doar orice zi trecuta reprezinta putintica istorie...)Am fost (cam tarziu,de altfel...pana m-am decis ,pana m-au primit...sa reincep un nou drum "academic"...vorba unui coleg nou de serviciu ce m-a sunat..."doamna dr psiholog!""mai am drum lung pana la doctorat,dar iti pot spune ca acum am avut curs de psihologie experimentala,asa ca fii pe faza ce-mi spui ,ca am puterea interpretarilor...!")...la noua scoala.Prima zi,a5a sapt de curs(?).Si o doamna distinsa,conf universitar dr,imi propune sa ma bag in seama.Probabil moaca mea ii inspira incredere,dar m-am scuzat respectuos si cretineste..."e prima zi..."A fost ingaduitoare si m-a lasat sa inteleg ca data viitoare nu voi scapa de prezentarea unei dezbateri cu afirmatori si negatori...o piesa de teatru jucata live(pleonasm...doar asa pot fi jucate piesele,live ...) ,intr-o sala de curs...cooolll!.Un curs foarte captivant de altfel,cu seminarul pe masura.Si generatia asta de studenti m-a surprins placut prin cate cunostinte aveau...Credeam ca voi da peste ceva cretini plictisiti ce vin la cursuri doar din dorinta capatarii unei diplome,unei fituici ce le va ajuta in cariera...dar nu,aveau vocabularul la ei,dictie buna,multe cuvinte in frazele formulate,chiar si neologisme,citate din memorie a diversilor psihologi...ce sa mai,m-am imbogatit.M-au stimulat intelectual...Mi-a placut al dracului de tare dezbaterea pe tema omului ce modifica ecosistemul,cum intervine,cum se raporteaza la natura,la societate,la modernism,la religie...cum prin ceea ce detine,distruge ceea ce i-a fost daruit...cu ajutorul mintii sale...multe si interesante..se tesea dialogul ca o panza de paianjen...frumos!